4.3. Autoevaluarea cursantului

Olimpius Istrate
cercetator asociat, Institutul de Stiinte ale Educatiei
olimpius.istrate [at] tehne.ro

Cursantul poate fi implicat în evaluarea oricarui aspect al unui program de formare la distanta si cel mai adesea opiniile si comportamentele acestuia cântaresc greu atunci când sunt evaluate materialele de curs, activitatea tutoriala sau sistemul ca întreg. Însa angajarea cursantului într-un demers autoapreciativ se poate dovedi un instrument util pentru buna desfasurare a întregului proces prin mecanismele motivationale si modificarile de conduita pe care le declanseaza. Acest demers autoapreciativ poate fi realizat în trei timpi: premergator perioadei de instruire, pe parcursul programului si la finalul acestuia.

Înaintea programului de instruire, multe institutii avertizeaza cursantii "sa se gândeasca bine înainte de a începe", realizând astfel pregatirea pentru învatare. Majoritatea celor înscrisi au doar o vaga idee despre ce le poate oferi cursul, astfel încât apeleaza la ajutorul unui consilier sau unui tutor pentru a stabili exact implicatiile deciziei. Atunci când nu este posibila o întâlnire fata în fata, se trimit materiale de tip chestionar, al caror rol este mai mult de a provoca cursantul sa-si gândeasca pozitia.

	Motivele pentru care intentionati sa urmati acest curs la distanta:
		Acord total	Acord	Neutru	Dezacord	Dezacord total
1.	Ma ajuta în activitatea profesionala
2.	As putea sa-mi schimb profesia
3.	Îmi completez cunostintele generale
4.	Vreau sa-mi demonstrez ceva mie însumi
5.	Vreau sa arat familiei ca pot sa fac asta
6.	Cred ca este o ocazie sa cunosc alte persoane
7.	Îmi place sa învat
8.	Intru în rutina si am nevoie de o schimbare
9.	Ma distrage de la alte probleme
Adaptare dupa un formular folosit de UK Open University, 1993

Acest checklist poate fi suplimentat de un eseu/ scrisoare de intentie care sa cuprinda, în câteva fraze, motivele pentru care viitorul cursant a luat decizia urmarii respectivului program de instruire. Însa un demers prea serios sau prea complicat de evaluare initiala are ca efect cresterea procentului de abandon chiar înainte de a se intra efectiv în procesul instructiv-educativ .

Evaluarea de parcurs ia de obicei forma întrebarilor si exercitiilor introduse în diverse etape ale unei secvente de instruire, care permit cursantului sa se orienteze în material, folosind una dintre urmatoarele metode:

• întrebari ce vizeaza expectantele asupra continuturilor care urmeaza a fi parcurse;
• masurarea cunostintelor asimilate în secventele anterioare, prin exercitii de recapitulare, identificare si circumscriere de concepte etc.
• transpunerea în alt context a ceea ce tocmai a fost predat;
• simulari si aplicatii în contextul propriei experiente.

Acestea ne introduc în aria întrebarilor si activitatilor autoevaluative, unde continutul si stilul fiecarui item sunt proiectate pentru a corespunde obiectivelor proprii de învatare. Cursantii valorizeaza feedback-ul regulat în privinta progresului înregistrat, iar calitatea feedback-ului nu depinde în mod necesar de prezenta fizica a unui profesor, ci poate fi construit, adaptat, grefat pe mediul utilizat, încercându-se si o mutare de accent pe autoapreciere. Evaluarea formativa poate consta într-un formular care încurajeaza reflectia asupra activitatii proprii si progresului înregistrat:

Exemplul de mai sus este un model de buna practica în cadrul unui program de educatie la distanta, unde tutorul nu doar corecteaza si noteaza lucrarile cursantilor, ci face comentarii pe marginea muncii individuale a acestora, explicând motivele pentru care considera necesara depunctarea. Studentii au acces permanent la aceste fise, trebuind sa completeze în coloanele 2, 3 si 4 la fiecare termen limita de depunere a lucrarilor, si urmarind apoi evaluarile realizate de tutor.

O idee buna este încurajarea studentilor sa tina un "jurnal" pe parcursul studiilor, în care sa noteze parerea despre diverse etape, dificultati întâmpinate în întelegerea continuturilor etc. Jurnalul este util în special atunci când cursul este direct legat de activitatea profesionala a cursantului.

Actiunea de autoevaluare continua ramâne în mare parte la latitudinea cursantului, chiar si atunci când este inclusa explicit în structura sistemului de formare la distanta. În consecinta, rolul practicienilor nu se limiteaza la initierea procesului de autoevaluare; responsabilitatea ramâne - se impune o contributie sustinuta din partea tutorilor la dezvoltarea unei obisnuinte a autoaprecierii. Una dintre metodele recomandabile este exemplul personal. Prin angajarea deschisa într-un proces de autoevaluare a activitatii lor profesionale, practicienii educatiei demonstreaza acceptarea responsabilitatilor pentru o munca de calitate si angajarea într-un continuu demers de dezvoltare personala.