2. Necesitatea evaluarii programelor de elearning

Olimpius Istrate
cercetator asociat, Institutul de Stiinte ale Educatiei
olimpius.istrate [at] tehne.ro

Evaluarea nu este un subiect des mentionat în teoria învatamântului deschis si la distanta. Acest fapt constituie o problema, daca consideram instruirea la distanta ca o abordare novatoare a educatiei si formarii, care se afla înca în faza de dezvoltare. În mod sigur, încrederea deplina într-o astfel de inovatie va veni doar dupa stabilirea cât mai exacta a gradului în care scopurile sunt atinse si asteptarile justificate.

O parte a problemei rezida în definirea educatiei la distanta la nivelul general, ca o încercare de a evita dificultatile educatiei si formarii traditionale referitoare la accesibilitate. Dar, daca educatia la distanta înseamna eliminarea barierelor institutionale, mai este nevoie sa-i demonstram eficienta, când este atât de evident aspectul negativ al acestor bariere?

Educatia deschisa si la distanta ofera oportunitati de învatare unor largi categorii de persoane, inclusiv unora care nu au avut acces la cicluri de învatamânt superior sau chiar secundar 2.

Motivele pentru înscrierea la un curs în sistem de elearning sunt adesea altele decât obtinerea unui certificat în vederea angajarii. Nu toti beneficiarii unui modul de educatie la distanta sunt studenti prin proprie alegere. Unii, în special în pregatirea de tip vocational, îndeplinesc anumite conditii prin pozitia de moment în cadrul unei firme; pot fi angajati si sponsorizati de firma, iar sponsorizarea depinde de rezultatul examenului final; altii, din aceeasi serie, nu sunt interesati decât de continutul pe care îl asimileaza, fiind apropiat de un hobby. Multi pot avea anumite resentimente pentru ca li s-a cerut sa urmeze un stagiu de pregatire în timpul lor liber. Aceste deciziile individuale sunt luate în calcul statistic si integrate în indicatori cum ar fi: abandon scolar prealabil, completare de studii etc. Problema apare la interpretarea rezultatelor, în special atunci când sunt prezentate comparativ cu educatia sau formarea în sistem traditional - sunt întemeiate aceste comparatii ale unor abordari instructive diferite?

Întemeiate sau nu, comparatiile se fac. Însa, fara evaluari temeinice de program, nu este posibila considerarea unui simplu indicator cum ar fi rata de promovare a examenului final ca criteriu de succes. Este nevoie de mult mai multe date comparative.

În primul rând, trebuie colectate date despre caracteristicile demografice ale cursantilor si despre stocul prealabil de educatie. Majoritatea formelor de educatie traditionala nu iau în calcul anii de studiu urmati care nu sunt finalizati cu examenul de sfârsit de ciclu. Modulele de formare deschise si la distanta au adesea un mare numar de cursanti care par a fi sub-pregatiti sau, în cel mai bun caz, fara calificari care sa le permita urmarea cursului pentru care au aplicat. Din perspectiva traditionala, finalizarea unor cursuri de catre un asemenea grup de studenti este considerata ca reprezentând o "valoare adaugata" mare datorita pozitiei initiale dezavantajate.

În al doilea rând, date despre intentii si rezultate (altele decât rata de promovare) sunt necesare pentru a creiona contextul si criteriile (diferite de cele ale educatiei fata în fata) care stabilesc daca programul a fost un succes. Daca 10 procente dintre cursanti nu vor sa participe la evaluarea finala, acest lucru trebuie sa fie regasit în statisticile referitoare la promovabilitate, eventual cu detalierea motivului.