3.4.2.b. Premisele învatarii perceptiv-vizuale

Olimpius Istrate
cercetator asociat, Institutul de Stiinte ale Educatiei
olimpius.istrate [at] tehne.ro

Particularitatile învatarii perceptiv-vizuale în învatamântul la distanta provin din faptul ca materialele pentru învatare trebuie sa contina toate mijloacele ce asigura un transfer al cunostintelor, asociate unei metodologii specifice, în conditiile în care un contact cu autorul de curs sau chiar cu tutorul, pentru lamuriri suplimentare, este mai greu de realizat. De aceea, asociem învatarea perceptiv-vizuala unei modalitati de asimilare de cunostinte autonoma si cvasi-independenta.

Învatarea perceptiv-vizuala se constituie în fond într-o activitate de lectura (diferentiata de aceasta prin finalitatea pentru care este parcurs textul), adica o receptare complexa a unui continut vizual, predominant textual, care, spre deosebire de simpla citire (ca decodare a grafemelor sau percepere a semnelor iconice), implica întelegerea interpretativa.

O simpla inventariere a proceselor psihice care intervin releva complexitatea activitatii de lectura cu scopul interpretarii-asimilarii continutului vizual:

Perceptie vizuala - activa si specializata pentru semne lingvistice; concentrare a atentiei; întelegerea - specifica pentru natura stimulilor (verbali, în lanturi, integrabili în contexte lingvistice, dar si implicit situationale); motivatia, legata si de întelegerea textului; memoria (de scurta durata si de lunga durata); gândirea - bazata pe o arhitectonica de automatisme (deprinderi necesare corectitudinii si rapiditatii descifrarii); constiinta (ca intentionalitate, apoi deliberare si control asupra unor acte).

În experientele de predare-învatare, strategiile comunicarii vizuale trebuie sa se adapteze logicii situatiei de învatare în care sunt aplicate, iar aspectele de ordin psihopedagogic primeaza. Transmiterea si asimilarea pe cât posibil simultana a continuturilor prin îmbinarea limbajelor verbale cu cele nonverbale, a structurilor imaginative cu cele verbale, a celor iconice lineare, secventiale cu cele nelineare, instantanee, globale, bazate pe independenta de sens, este mai eficienta decât actiunea lor separata. Mediul de învatare la distanta îsi rezerva un merit cvasi-exclusiv de a îmbina în varianta optima toate aceste modalitati de expresie.

Obiectivele utilizarii limbajului vizual

Utilizarea limbajului simbolic-vizual în învatare va urmari urmatoarele obiective principale:

• sa dobândeasca informatii pertinente în raport cu sarcina urmarita;
• sa distinga în mesaj elementele informative (referentiale) de cele emotive sau conotative;
• sa analizeze si sa valorifice mijloacele de expresie ce le permite sa descopere intentia mesajului, distingând mijloacele simbolice de cele nesimbolice;
• sa dobândeasca o atitudine critica fata de informatia simbolica primita;
• sa-si dezvolte capacitatea de a selectiona noi surse si canale de comunicare a rezultatelor învatarii;
• sa sintetizeze si sa integreze informatia primita în ansamblul experientelor personale;
• sa recunoasca ideologia si intentia subiacenta a unui mesaj simbolic, oferit sub forma limbajelor vizuale nespecifice etc.

O dimensiune importanta aici o constituie gradul de conventie sau codificare a semnelor iconice. Orice semn iconic, efect al codificarii unei experiente perceptive, necesita un proces initial de 'alfabetizare' pentru o decodare corecta, doarece producerea si receptarea semnului sunt tributare anumitor grile perceptive marcate social si cultural. Recomandarea ce se impune se refera la folosirea unui cod standardizat sau utilizarea acelor ilustratii si simboluri indiciale a caror polisemie iconica a fost atent inventariata.