3.3.b. Competentele participantilor

Olimpius Istrate
cercetator asociat, Institutul de Stiinte ale Educatiei
olimpius.istrate [at] tehne.ro

Am remarcat anterior ca mediul de instruire la distanta are ca principale particularitati resursele disponibile si modalitatile de contact dintre tutor si cursant sau între cursanti. Aceste particularitati impun ca atât educatorii (tutori si autori de curs) cât si studentii sa demonstreze competente specifice a) de comunicare în scris si b) de stapânire a mijloacelor de transmitere a informatiilor folosite în program.

a.) Competentele de comunicare în scris

Exprimarea grafica, textuala, este un fenomen complex, destul de putin abordat. Ca proces de emitere si receptare, comunicarea textuala se supune aceleiasi succesiuni de tehnici de preparare, elaborare, adaptare - si apoi interpretare - a "materialelor" ce formeaza corpul mesajului. Însa fiecare tehnica în parte difera mai mult sau mai putin, în masura în care difera aspectul grafic (respectiv vizual) al mesajului de fenomenele orale (respectiv acustice) ale comunicarii aceluiasi mesaj.

În sprijinul ideii ca procesul emiterii este mult mai complex decât o simpla articulare, iar receptarea depaseste simpla percepere a unor stimuli oarecare, cercetatorii în domeniul psiholingvisticii subliniaza ca mesajul este astfel construit materialmente, încât el poarta cu sine si semnificatia, deci receptorul primeste si germenii productivi ai sensului. Exprimarea presupune initial, în faza prelocutorie, a organizarii sale, analizarea unui ansamblu - continutul psihic caruia i se va gasi o forma de expresie adecvata. Acest dat global, sincretic, va trebui descompus, analizat, si apoi organizat, ordonat în expresia sa secventiala, prin apelarea la uneltele limbii (care ajuta sa se opereze decupari oarecum uniformizate, socialmente inteligibile). Dupa aceea trebuie sa se realizeze sinteza prin alegerea componentelor necesare si gruparea lor organizata într-un întreg care va forma mesajul . Expresia, enuntarea exterioara, secventiala, impune alegerea materialului de semne cel mai propriu pentru a traduce integral si în forma inteligibile continutul de transmis.

Comunicarea vizuala poate îmbina stimulii verbali cu modalitati de expresie neverbala - semne iconice sau mijloace indiciale de reprezentare, iar la acest nivel de analiza intervin problemele legate de decodarea adecvata a continutului comunicat, mai ales atunci când gradul de iconicitate, cantitatea de "realism" a reprezentarii, scade. De aceea, receptarea se constituie într-o încercare de a recrea semnificatia intentionata de emitator, proces care, în activitatea didactica de transmitere-însusire de cunostinte, trebuie sa fie prevazut si atent condus de catre autorii de cursuri si manuale.

Cerintele unei comunicari eficiente, care sa permita întelegerea fara dificultati a unui continut scris, reliefeaza urmatoarele conditii ce vor fi avute în vedere în dobândirea si/sau folosirea competentei comunicative textuale (Neacsu, Ioan. Metode si tehnici de învatare eficienta. Bucuresti: Militara, 1990, pp. 276-277):

• perceperea diferitelor niveluri de abstractizare ale variatelor tipuri de limbaj;
• întelegerea raporturilor între valorile lexicale si cele sintagmatice;
• cunoasterea si aprecierea valorii semnelor de punctuatie si a celorlalte mijloace grafice;
• surprinderea si aprecierea corecta a valorilor contextuale;
• distingerea între esential si accesoriu într-un text scris;
• însusirea tehnicilor de lucru bazate pe informatii scrise - dictionare, carti, grafice, fise etc.;
• stapânirea tehnicilor de formulare a întrebarilor, pornind de la o informatie;
• abilitatea de a rezuma si formula o concluzie;
• integrarea în experienta proprie a cunostintelor dobândite prin informatie scrisa etc.

b.) Competente de utilizare a TIC

Eficacitatea instructorului se afla în strînsa legatura cu capacitatea de a utiliza toate formele de interactiune posibile în contextul învatarii la distanta si, corelativ, cu stapînirea de catre acesta a mijloacelor tehnologice particulare implicate.

Cercetatorii americani de la Syracuse University din New York au dezvoltat, dupa setul de aptitudini Big Six (Eisenberg & Berkowitz), o schema ce include categorial competentele în folosirea computerului pentru manipularea informatiilor, schema pe care o vom urmari pas cu pas, în ciuda dimensiunilor sale considerabile, cu justificarea pertinentei, exhaustivitatii si relevantei sale pentru subiectul ce ne intereseaza. Modelul nu se refera specific la educatia la distanta, însa cu atât mai mult trebuie luat în calcul în situatia utilizarii intensive a noilor tehnologii ale informatiei si comunicarii pentru dezvoltarea si întretinerea unui program de instruire prin Internet. Aceste aptitudini de informare si cercetare, se subliniaza în materialul prezentat pe Internet de cercetatori, este de asteptat sa le demonstreze fiecare student în timpul studiilor si, am adauga, fiecare educator participant la un program de educatie la distanta prin Internet:

1. Definirea sarcinii. Primul pas consta în recunoasterea nevoii de informare, definirea problemei si identificarea tipului si cantitatii de informatie necesara. În perspectiva deschisa de noile tehnologii ale informatiei si comunicarii, studentii si profesorii vor fi capabili:

1. sa foloseasca e-mailul si grupurile de discutii on-line (listservs, newsgroups) pe Internet pentru a comunica în privinta continutului materialelor, diverselor sarcini si pentru informare.
2. sa foloseasca e-mailul si grupurile de discutii on-line (listservs, newsgroups) pe Internet pentru a initia discutii pe anumite subiecte si pentru a îndeplini sarcini prin cooperare local sau global.
3. sa foloseasca conferintele on-line, e-mailul si software pentru retele locale pentru a comunica pe verticala sau pe orizontala în privinta continutului materialelor, diverselor sarcini si pentru informare.
4. sa foloseasca conferintele on-line, e-mailul si software pentru retele locale pentru a initia discutii pe anumite subiecte si pentru a îndeplini sarcini prin cooperare la nivel local.
5. sa foloseasca programele speciale pe computer pentru definirea sau redefinirea problemei. Acest nivel include dezvoltarea unei întrebari pentru cercetare sau stabilirea perspectivei din care se va analiza o problema.

2. Strategii de cautare a informatiei. Odata formulata sarcina, trebuie luate în considerare toate sursele posibile si dezvoltat un plan de cautare si selectare a informatiei. Studentii si educatorii vor fi capabili:

1. sa aprecieze valoarea în context a diferitelor tipuri de resurse digitale pentru colectare si stocare de date, incluzând bazele de date, resurse pe CD-ROM, resursele on-line de pe Internet comerciale, guvernamentale, comunitare si ale institutelor de cercetare.
2. sa identifice si sa aplice criterii specifice pentru evaluarea resurselor electronice digitale.
3. sa aprecieze necesitatea folosirii e-mailului si grupurilor de discutii on-line (listservs, newsgroups etc.) pe Internet ca resurse în cautarea informatiilor în contextul sarcinii de rezolvat.
4. sa foloseasca un computer pentru a realiza grafice si proiecte pentru planificarea activitatilor studentesti de grup pentru cercetare, cautare de informatii si rezolvare de probleme.

3. Accesul si localizarea informatiilor. Dupa determinarea prioritatilor de cautare, informatiile trebuie identificate într-o varietate de forme de stocare si accesate. Studentii si educatorii vor fi capabili:

1. sa localizeze si sa foloseasca adecvat tehnologiile disponibile local în biblioteci sau centre universitare (catalog on-line, index de periodice, surse de tip text, statii de lucru pentru multimedia, CD-ROM, terminale on-line, scanere, tehnologii audio si video).
2. sa localizeze si sa foloseasca informatiile si resursele disponibile prin retele locale ce functioneaza la nivelul institutiei scolare între laboratoare, biblioteca, centru local de cercetari etc.
3. sa localizeze si sa foloseasca informatiile si resursele disponibile în afara scolii, prin Internet (newsgroups, listservs, WWW prin Netscape, Internet Explorer sau alt browser, gopher, situri ftp, cataloage cu acces public, baze de date comerciale si servicii on-line, precum si resurse comunitare, academice sau guvernamentale)
4. sa cunoasca rolurile, tipul de asistenta si informatiile de care se poate beneficia de la persoanele care lucreaza în centrele media din biblioteci.
5. sa foloseasca sursele de referinte si trimiteri (enciclopedii electronice, dictionare, surse de referinte biografice, atlase, almanahuri etc.) disponibile în retelele locale la nivel de institutie sau pe Internet.
6. sa foloseasca Internetul sau retelele digitale comerciale pentru contactarea expertilor în vederea beneficierii de diverse servicii.
7. sa initieze si sa duca la bun sfârsit o activitate de colectare de informatii prin e-mail, listserv sau newsgroup.
8. sa utilizeze instrumentele specifice si sistemele de organizare ale surselor de informatie electronica ca aplicatii pentru gasirea informatiilor specifice si generale (index, cuprins, instructiuni si manuale de utilizare, referinte, strategii de tipul logicii formale, legaturi hipertext), inclusiv folosirea a) instrumentelor de cautare si comenzilor pentru calculator neconectat, CD-ROM, baze de date on-line; b) instrumentelor de cautare si comenzilor pentru Internet (motoarelor de cautare: Yahoo, AltaVista, About.com etc.)

4. Folosirea informatiilor. Dupa identificarea resurselor potential necesare, studentii si educatorii trebuie sa parcurga materialele pentru a le determina importanta pentru tema si apoi sa extraga informatiile relevante. Aceasta necesita:

1. conectare si operare cu tehnologiile informatiei si ale comunicarii pentru accesarea informatiilor si citirea ghidurilor si manualelor asociate cu acest tip de sarcina.
2. vizualizare, download, decompresie si deschiderea documentelor de pe siturile Internet si din arhive.
3. preluarea selectiva a informatiilor de pe o sursa electronica si introducerea într-un document personal (prin cut si paste), apoi completarea citatelor cu datele de identificare ale sursei.
4. folosirea unui procesor de texte pentru însemnari si notite.
5. preluarea si înregistrarea pe suport a adreselor/ locatiilor surselor digitale ce au fost citate, apoi introducerea acestora corect în subsoluri de pagina sau bibliografii.
6. folosirea foilor electronice de calcul, bazelor de date si programelor de statistica pentru procesarea si analizarea datelor statistice.
7. analizarea si filtrarea informatiilor de pe suport digital relevante pentru sarcina de îndeplinit.

5. Sintetizare. Studentii si educatorii trebuie sa stie sa organizeze si sa comunice rezultatele activitatii de informare, adica:

1. clasificarea si gruparea informatiilor folosind un procesor de texte sau un sistem de gestiune a bazelor de date.
2. folosirea unui editor de texte sau a unui program special de publicare pentru crearea si printarea materialelor, demonstrând si aplicând aptitudini elementare de tastare sau tehnoredactare (viteza cel putin egala cu cea a scrisului de mâna).
3. crearea graficelor si imaginilor cu ajutorul computerului si folosirea acestora în prezentari tiparite sau digitale variate.
4. generarea graficelor, tabelelor si diagramelor folosind programe pe calculator.
5. preluarea datelor din bazele de date pentru crearea propriilor baze de date.
6. folosirea utilitarelor de prezentari (PowerPoint, HyperStudio sau Aldus Persuasion etc.) pentru crearea prezentarilor pe computer.
7. crearea de produse multimedia si hypermedia cu aparatura audio si/sau video digitala.
8. crearea paginilor Web si siturilor folosind limbajul de marcare hipertext (HTML) sau convertind documente prin programele de editare de text.
9. folosirea comunicatiilor prin e-mail, ftp etc. pentru preluare la distanta de informatii si fisiere.
10. folosirea aplicatiilor pe computer specializate pe prelucrari specifice: programe pentru compunere de muzica, aplicatii pentru asistenta în desenare, software de modelare matematica etc.
11. citarea corespunzatoare a surselor electronice de informatii în note de subsol, note de final si bibliografii.

6. Evaluare. Studentii si educatorii pot evalua munca proprie sau pot fi evaluati de catre altii:

1. evaluarea de continut si evaluarea formei prezentarilor electronice.
2. folosirea spelling-ului si utilitarului de verificare gramaticala dintr-un procesor de texte sau alte programe pentru a edita si revizui textele alcatuite.
3. aplicarea principiilor etice si legale în legatura cu plagiatul si drepturile de autor.
4. întelegerea si respectarea 'etichetei' în folosirea postei electronice, grupurilor de stiri si altor servicii si functii de pe Internet.
5. folosirea postei electronice si grupurilor de discutii online (listservs, newsgroups) pentru a comunica cu profesorii si cu alti studenti în privinta performantelor proprii, sarcinilor îndeplinite si pentru informare.
6. reflectii privind folosirea resurselor electronice si instrumentelor digitale de prelucrare a informatiilor în procesul desfasurat.

Într-o lucrare recenta privind formarea continua a cadrelor didactice în tarile din Uniunea Europeana, în care se prezinta structura si continutul cursurilor de perfectionare (EURYDICE - Reteaua de Informare despre educatie în Comunitatea Europeana - Formarea continua a cadrelor didactice în Uniunea Europeana si în statele AELS/SEE. Bucuresti: Alternative, 1997), una dintre cele mai consistente teme o reprezinta utilizarea tehnologiilor informatiei si comunicarii. Se precizeaza necesitatea unei reexaminari a procesului de formare a educatorilor si reevaluarea prioritatilor într-o societate a carei evolutie, în special cea tehnologica, cunoaste o accelerare puternica. Cu atât mai mult într-un mediu de învatare bazat pe noile tehnologii, cadrele didactice ar trebui sa demonstreze o mare parte din competentele (ierarhizate mai sus) în folosirea computerului pentru manipularea informatiilor.

Cunoasterea multiplelor limbaje, de la cel al sunetelor la codul tipografic, de la simbolistica culorii la limbajele de programare, devine astazi o problema culturala.