3.3.4. Activitatea de tutorat

Olimpius Istrate
cercetator asociat, Institutul de Stiinte ale Educatiei
olimpius.istrate [at] tehne.ro

În sistemele de învatamânt deschis si la distanta, rolul si activitatea tutorului a fost si este subiect de interes, cercetare si dezvoltare, în particular pentru cercetatori implicati în program si pentru tutorii însisi.

Folosim termenul de tutorat pentru a desemna activitatea de suport realizata de un specialist (tutor) pentru a facilita progresul unui cursant sau grup de cursanti care folosesc pentru învatare materiale pregatite în tehnologia învatamântului la distanta.

Aceasta activitate poate îmbraca o varietate de forme, rolul tutorului fiind interpretat diferit de la un sistem la altul: diagnosticarea problemelor cursantilor, ajutor în privinta aptitudinilor de învatare, suport pentru activitatile practice, îmbogatirea continutului cursului, interpretarea materialului de curs etc. - în general acele activitati al caror scop este promovarea studiului si facilitarea învatarii.

Tutorul este, teoretic, singura persoana care intra în contact direct cu studentul (telefon, Internet, fata în fata, teleconferinte), dar rolul este doar de mediator între materialul de parcurs si cursant, în nici un caz de înlocuire a unei secvente din materialele trimise printr-o forma de predare fata în fata.

Relativ la activitatea tutorului, unii cercetatori opereaza o distinctie între diferite tipuri de educatie la distanta, acestea impunând si rolurile în cadrul institutiei:

1. institutii în care autorii de curs si tutorii pregatesc materialele necesare si le distribuie;
2. institutii în care materialele realizate în centre specializate sunt adaptate de tutori pentru un grup tinta specific si apoi distribuite;
3. institutii în care tutorii distribuie materialele realizate în alte centre fara a le modifica.

General vorbind, titulatura de 'tutor' într-un sistem de educatie la distanta implica anumite tipuri de sarcini, unele dintre acestea fiind îndeplinite si prin consultare cu alti participanti la program:

• identificarea, alegerea si eventual programarea modalitatilor particulare de suport, cele mai potrivite cu cerintele subiectelor predate si nevoile cursantilor
• organizarea si coordonarea tutorialelor;
• organizarea si managementul grupului de studenti;
• raspuns la întrebari individuale prin posta, telefon sau e-mail - feedbackul trebuie sa fie constructiv si empatic, pentru a facilita progresul în învatare;
• consultare cu consilierul în legatura cu progresul cursantului;
• actualizarea permanenta a unor baze de date si furnizarea informatiilor catre universitate, student sau consilier;
• evaluarea prin note a activitatii studentilor din cadrul tutorialelor si justificarea acestora.

În cadrul unui program de formare continua, sarcinile tutorului se pot extinde prin includerea urmatoarelor:

• monitorizarea si evaluarea efectelor pregatirii în planul profesional al cursantilor;
• întelegerea naturii si culturii organizatiei în care activeaza cursantul;
• promovarea învatarii deschise la distanta si cooptarea managerilor ca traineri;
• negocierea si identificarea nevoilor de pregatire la nivelul aptitudinilor pentru învatare si la cel al ascensiunii în cariera;
• planificarea programei învatarii la distanta relativ la nevoile de pregatire: identificarea si selectarea pachetului de instruire potrivit, inclusiv adaptarea eventuala a materialelor, negocierea cu cursantii si managerul institutiei respective privind includerea experientei de munca în cadrul programului;
• orientarea cursantilor spre o anumita specializare;
• dezvoltarea capacitatii cursantului de a fi productiv.

În ceea ce priveste cunostintele si aptitudinile necesare, încercam în cele ce urmeaza sa le evidentiem schematic, relativ la tipurile majore de sarcini specifice tutorului: