5. Tipuri de educatie la distanta

Olimpius Istrate
cercetator asociat, Institutul de Stiinte ale Educatiei
olimpius.istrate [at] tehne.ro

Educatia la distanta nu este un fenomen nou în câmpul educational, ci constituie o modalitate de predare si învatare cunoscuta si practicata de cel putin o suta de ani.

Educatia prin corespondenta

Înainte de aparitia si folosirea în masa a noilor tehnologii ale informatiei si comunicarii, educatorii foloseau materialul tiparit si serviciile postale pentru ceea ce se numea educatie prin corespondenta. Înca din 1910, un studiu dedicat unei institutii de instruire la distanta ne da masura a ceea ce se petrecea în Statele Unite si Canada: "Nu mai putin de 1600 de persoane sunt antrenate în activitati de instruire de catre Scoala Internationala prin Corespondenta, a carei misiune principala este de a patrunde în masa eterogena a umanitatii pentru a descoperi, directiona si convinge indivizii de beneficiile educatiei. Nu cunosc o alta inovatie printre metodele existente mai revolutionara si mai radicala decât aceasta. Avem de-a face aici cu o institutie care cheltuieste anual peste doua milioane de dolari pentru a crea o cerere de educatie.".

Aceasta forma a educatiei la distanta ramâne înca o modalitate de instruire viabila acolo unde nu sunt înca dezvoltate infrastructurile necesare unei abordari moderne si mai eficiente.

Mai trebuie semnalate aici unele dintre formele actuale ale educatiei prin corespondenta, în care materialele pentru învatare sunt în format electronic si pot fi livrate pe dischete, CD-ROM sau direct prin e-mail. Se obtin astfel unele avantaje fata de învatamântul la distanta prin corespondenta postala: reducerea costurilor, personalului si spatiilor de depozitare.

Educatie prin radio

Educatia la distanta prin radio a avut o popularitate mai scazuta, fiind folosita odata cu dezvoltarea extraordinara a acestui nou purtator de informatie si dizolvându-se în celelalte functii ale comunicarii prin mass-media: promovarea culturii, informarea, socializarea si chiar divertismentul. Imediat dupa obtinerea primei licente de educatie prin radio de catre Universitatea din Salt Lake City, în 1921, apareau si în România primele aprecieri cu privire la metodele pedagogice noi oferite de radiodifuziune. La sugestia lui Dimitrie Gusti, în calitate de presedinte al Societatii Române de Radiodifuziune, s-au organizat începând cu 1930 doua conferinte prin radio pentru clasele inferioare si superioare. Fara îndoiala, radioul si-a avut perioada lui de predominanta pozitiva în perimetrul instructiei si educatiei scolare de tip informal.

Educatie prin televiziune

Similar este cazul educatiei prin televiziune, care preia, de asemenea, la un moment dat, de la carte/manual si presa, multiple sarcini de stocare si transfer a informatiei aflate într-o adevarata explozie. Prin mijloacele sale ample si variate si beneficiind de avantajul familiaritatii, televiziunea contribuie la informarea culturala, dar poate fi utilizata si pentru educatie, mentinându-se ca alternativa pedagogica în centrul de interes al educatorilor din 1945 (când Universitatea de Stat din Iowa obtine prima licenta) si pâna spre mijlocul deceniului al optulea. Cercetarile au demonstrat ca rezultatele obtinute prin televiziunea scolara nu sunt inferioare celor obtinute prin învatamântul traditional. Distinctia ce se impune este între 1. emisiunile TV cu caracter educational general, care urmaresc obiective instructive prin influenta educativa difuza si 2. emisiunile proiectate si realizate în functie de programe de tip scolar, ca forma alternativa de învatamânt, ce beneficiaza de avantajele specifice educatiei la distanta: un profesor poate conduce situatii de învatare pentru un numar mai mare de elevi; sunt prezentate elevilor realitati inaccesibile observatiei directe; atractivitatea materialelor prin îmbinarea imaginii cu sunetul; continuturile transmise pot avea girul unor personalitati prezente la lectie; anularea impedimentului distantei; reutilizarea ulterioara a materialelor etc.

În ciuda raspândirii lor pe arie larga si fortei de seductie pe care o au pentru educatori pentru acest atu, aceste mijloace moderne de comunicare în masa se abat de la prezenta în rândul mijloacelor educative eficiente prin doua neajunsuri majore:

1. Receptorul fiind o masa mare si eterogena de oameni, a te adresa oricui comporta riscul de a nu te adresa nimanui; nu exista siguranta receptarii mesajului de catre cei carora le este adresat în mod special (nu putem fi siguri ca elevii vor recepta o emisiune despre literatura, pregatita special pentru ei).
2. Comunicarea prin radio si televiziune are, în esenta, un caracter unidirectional, lipsind conexiunea inversa; între emitator si receptor nu exista un dialog permanent si real.

Educatie prin Internet

Un alt tip de predare-învatare la distanta, care câstiga teren pe zi ce trece, este educatia prin Internet. Cursurile suport sunt stocate pe un computer într-o forma specifica si un navigator uzual pentru Internet sau, în unele cazuri rare, un program special, permite cursantilor sa acceseze informatiile în ritmul propriu de asimilare. Materialele de învatare sunt prezentate într-o forma multimedia - prin îmbinare de text, sunet, imagine si chiar scurte filme - si în modul hyperlink - un model structural în care accesul la alte informatii se realizeaza prin legaturi multiple de la o singura pagina; la rândul lor alte pagini permit revenirea, aprofundarea prin accesarea altor pagini cu subiect similar sau saltul la alte tipuri de informatii.

Acest tip de materiale 'fara suport pe hârtie' au o serie de avantaje:

• se înlatura necesitatea spatiilor de depozitare si personalului numeros;
• costuri de expediere reduse;
• flexibilitate pentru student în sensul posibilitatii alegerii portiunilor care se tiparesc si care ramân în format electronic;
• expedierea la student exact la timp în sensul accesului la material exact când si unde este necesar;
• integrarea unei varietati de medii de învatare: text, grafica, imagine statica si animata, sunet, scurte filme;
• acces la materiale din alte sute de mii de surse, unele prin linkuri (legaturi ) directe din situl de origine;
• integrarea legaturilor cu tutorii si cu alti studenti, prin intermediul Web sitului.

Indicatori de comparatie

La un studiu de fezabilitate în vederea implementarii uneia dintre formele de educatie la distanta, comparatia între acestea poate fi facuta printr-o serie de indicatori ce caracterizeaza, dupa unii cercetatori, o paradigma a învatamântului la distanta:

• scala - numarul participantilor implicati într-o activitate de învatare pe o durata determinata;
• simetrie - gradul în care se poate focaliza atentia pe fiecare participant (invers proportionala cu marimea clasei);
• perceptie - calitatea tehnica a materialelor primite de participanti;
• interactivitate - durata de timp minima în care se poate obtine un raspuns într-o interactiune;
• co-locatie - distanta fizica ce desparte participantii;
• mijloace - evantaiul de mijloace/ instrumente de lucru de care dispun participantii pentru învatare si comunicare;
• costuri - cheltuielile unui cursant pentru atingerea unui set stabilit de obiective;
• timp - nivelul de control al timpului necesar unui cursant pentru a atinge un obiectiv de învatare.